Efectul unei recenzii negative - chestii mai subtile

Read more
Rezumat: O recenzie negativa la adresa cartii unui debutant sau la adresa unui volum scris de un autor mai putin cunoscut face mai mult rau decat poate sa aduca bine o recenzie pozitiva. Totusi, mizand pe latura informativa a unui comentariu sau a unei analize critice, raul facut nu este unul total. Creditarea superioara a comentariilor facute de cititorii obisnuiti in raport cu valoarea scrierii criticului profesionist si volumul reactiilor la adresa unei carti sunt factori care pot compensa efectul negativ al unei critici potrivnice. Acestea si alte nuante care tin de marketingul unei carti in raport cu nevoia compensarii unei critici negative sunt discutate in aceasta postare. La final, vei gasi cateva solutii “de urgenta” ca reactie la un text critic negativ, solutii ce reies natural din concluziile acestui articol.  Spor!






Continut
Sunt un cititor de recenzii, nu un critic profesionist si de multe ori imi place sa mai si scriu cate o opinie, doua, despre cate o carte.  Inainte de a o cumpara, gasesc util sa citesc cateva randuri despre volumul vizat sau, citind site-uri care gazduiesc recenzii,  gasesc pe net noi titluri care m-ar interesa.
         Atunci cand calitatea unui produs nu este cunoscuta (ca in cazul unei carti noi pentru un anumit cititor) parerile altora pot conta, ar zice distant un fin intelectual. De fapt, inconstient, automat, parerile altora sunt o piatra de incercare in ceea ce priveste vanzarile de carte.  Daca aceste pareri sunt facute de un specialist (si cunoscut de majoritate ca fiind asa) sau daca prin mediul in care opiniile despre un volum sunt facute publice dau senzatia unei voci de expert – conteaza cu atat mai mult. Aceasta afirmatie este adevarata in conditiile in care cititorul cauta intentionat “parerea specialistului”, altfel rolul recenziei se nuanteaza, asa cum vei descoperi pe masura ce parcurgi aceasta postare. Intai de toate, o recenzie semnaleaza existenta unei carti.  Deci, o carte se va vinde in functie de cati cititori stiu de aparitia ei (evident!), informare care se face inclusiv prin natura informativa a recenziei (nr. de cititori care au aflat de carte = N). Dintre ei, o parte (probabil) o vor cumpara pe baza motivatiei de a face acest lucru, deci pentru editura aceasta a doua categorie (cei care au motivatia de a cumpara cartea) va deveni o variabila care contine probabilitatea ca un cititor sa fie motivat sa cumpere cartea – q. Cititorul “motivat” trece din categoria “informat” in cea de a doua.
O recenzie influenteaza atat numarul de cititori informati cat si numarul de cititori motivati sa o cumpere (modifica si N si q). Dupa recenzie, asteptarile vanzarilor pot fi sumarizate ca
(q+deltaq) (N+deltaN). N este efectul informativ al recenziei iar q este efectul de persuasiune al recenziei (care poate convinge sau opri cititorul de la a o cumpara). In cazul autorilor mai putin cunoscuti, deltaN creste mult cu ocazia recenziei (noi cititori sunt informati despre aparitie). In cazul autorilor consacrati, deltaN nu ar trebui sa aiba prea mare influenta, multi cititori fiind informati prin alte metode media (reclama directa, bannere, reclama pe site-uri). Deltaq – probabilitatea ca un cititor informat sa cumpere cartea ca urmare a efectului persuasiv al recenziei se poate si el modifica, insa multi cititori informati despre o aparitie pot ramane, orice ar citi in eseul despre carte, insensibili la efectul recenziei (pozitiv sau negativ). Deci, deltaq ar trebui studiat, desi multi factori sunt greu de controlat.
 “O reclama negativa tot reclama se numeste” este un slogan bine impamantenit, creditat  si  fundamentat pe functia informativa a unui text scris despre un subiect. “O reclama negativa tot reclama se numeste” functioneaza corelat cu notorietatea subiectului vizat. Exemplu imaginar: Pentru inspiratie, A Marin isi pipeta sange de porumbei vii in cafea! Groznic! Dezgustator! Grosul vanzarilor scade, cativa ciudati cumpara cartea sa vada care-i misterul. Daca se naste un zvon ca McDonald vinde hamburgeri cu carne de la Protan, scad vanzarile, cativa vor cumpara hamburgerii pentru a duce probe la Protectia Consumatorului sa vada care-i treaba. Dar daca discutam despre un autor necunoscut, situatia se schimba:  Exemplu: “ Autorul Ivan Gividet, chinuia bondari pentru a avea insipratie …” sau vinul “Iuteala” pare a fi la gust ca apa din masina de spalat - s-ar putea sa trezeasca ceva interes, in genul “ce o mai fi si asta?”. Pomenit pe undeva ca scriitor sau ca produs ai mai multe sanse sa contezi decat sa zaci in anonimitate. Reclama negativa intriga sau trezeste interesul. Atat in cazul A. Marin cat si in cazul McDonald brandul este definit clar in mintea multora: e siropos, primitor, carnos, expus, dar si verde, numai arome, binevoitor cu publicul. Orice intervine peste sablon sau in schema de alcatuire - e rau, oamenii nu vor modificari in cazul lucrurilor bine stabilite. Imaginea celor doua branduri date ca exemplu, suprapusa cu un zvon negativ, schimba schema perceptiei asupra lor si genereaza refuzul de a mai consuma acel brand.  Atunci cand autorul este necunoscut de majoritate, variantele sunt doua in urma unei recenzii: cumparatorul a auzit in acest fel de un produs, si de ce nu, de o carte (marketing domnilor, nu Marx!), iar asociat cu o recenzie proasta – fie imprumuta conceptia criticului - si s-a terminat povestea, fie este curios cum poate un produs sa ajunga sa…. (ce scrie in reclama negativa).
Cine este recenzorul, mai ales in situatia “autoritate in domeniu” vs “alti consumatori”are o importanta covarsitoare. Nu discut aici despre latura academica sau care tine de consacrarea in istoria literaturii, ci de situatia in care volumul vanzarilor conteaza. Pana una alta, vanzarile mari si publicitatea iti asigura si un loc confortabil in ierarhia valorilor, indiferent de calitate (vezi multe dintre nominalizarile pentru Premiile Uniunii Scriitorilor).  Desi neasteptat, cea de a doua categorie – opinia cititorului obisnuit - pare sa aiba un cuvant mai greu de spus prin recenziile on-line  in ceea ce priveste influenta asupra vanzarilor de carte conform celor mai multe studii statistice care analizeaza vanzarile de carte pe Amazon.com sau pe Bookstore.com.  Deci o recenzie negativa, scrisa de un critic pe care cititorul obisnuit nu-l cunoaste si nu-l crediteaza, poate sa nasca interesul, curiozitatea. Recenzorul (autorul articolului) poate fi considerat consumator obisnuit de carte de catre cititori (mai ales daca acesta isi atribuie acest statut) si atunci este, invariabil, mai influent decat atunci cand isi asuma un statut “academic”. Este alegerea fiecaruia cui se adreseaza si care este scopul recenziei. Unii o scriu pentru a-si demonstra virtuozitatea interpretativa, altii pentru a informa, altii pentru a influenta vanzarile. Articolul principal poate determina o serie de reactii - comentariile – care chiar daca sunt facute de alti profesionisti, prin formatul lor, sunt interpretate de cititorii on-line ca fiind mai valoroase din punct de vedere al credibilitatii. Sunt opiniile celui care “a incercat” cartea. Reclama este sufletul vanzarilor, iar recenziile negative pot scoate din anonimat un autor. Chiar daca recenziile sunt pozitive sau negative la adresa unei carti, comentariile cititorilor obisnuiti sau recenziile facute de acestia influenteaza mai mult probabilitatea ca cineva sa cumpere cartea decat pot sa o influenteze recenziile profesioniste (fie ele si pozitive).  Toate acestea in conditiile in care starea financiara a unei populatii este buna si proportional cu ea si dorinta cumparatorului de a experimenta (intelectual). In schimb, daca saracia este mare, atunci majoritatea cumparatorilor aleg drumul sigur, bani pe produse “neamendate”.  Deci, daca esti un autor necunoscut, o recenzie negativa poate sa iti creasca vanzarile1, dar in conditiile nuantelor de mai sus. Exista situatii in care, pentru filme, reclama negativa aduce multi spectatori, sub rezerva ca pot fi totusi exceptii si alti factori, poate neobservati, induc acest comportament.2 3 Pana in acest moment concluzia este ca orice recenzie pozitiva creste vanzarile (dovedit prin studii, nu dupa intuitii de bun simt)*, iar o recenzie negativa le scade(*), asta daca nu cumva ii este facuta unui autor necunoscut de public, moment in care functia informativa a recenziei (negative) intra in actiune si il aduce pe autorul respectiv in vizor. Daca am trece de la cazul specific al cartilor, la situatia mai generala, a unui produs oarecare (dar nu prost), atunci analiza trebuie nuantate. Clientii tind sa crediteze comentariile (aprecierile) pe internet ale altor consumatori si mai putin parerea specialistului!!! Efectul de turma tinde sa fie compensat insa de comentarii negative (ale altor cititori).4 Creditarea specialistului intr-o masura mai mica decat opiniile altor consumatori denota fie lipsa de incredere (cumparatorii pot banui un interes anume al specialistului in promovarea produsului) fie nu il considera pe “avizat”  un utilizator al produsului, un om care sa simta si sa consume la fel ca ei, ci il considera numai o “instanta superioara”, un tehnician. Desi in cazul cartilor publicul tinta are un usor alt profil, observatia nu trebuie neglijata. Acest fenomen – creditarea consumatorului obisnuit mai mult decat creditarea specialistului (pe internet) – poate avea cateva cauze: internetul este asociat cu libertatea de opinie (si prin adapostul anonimatului), si de aici credinta (si realitatea?) ca un consumator poate vorbi deschis despre experienta sa cu un produs sau invers – specialistul poate fi deghizat, ireal, chiar membru al firmei producatoare. Asemanator si in cazul unei carti – un “specialist” poate fi chiar reprezentantul unei edituri etc. Ar fi interesant de stiut ce il motiveaza pe un cititor obisnuit si neremunerat sa scrie o recenzie. Din experienta stiu ca recenziile cumparatorului obisnuit sau comentariile la adresa unei carti sunt scrise de cei care se afla la extremele repertoriului emotional in raport cu acel text. Fenomenul de creditare superioara a clientului obisnuit poate veni si din aversiunea fata de risc – riscul de a pierde bani, timp, emotii cu o carte proasta, prin faptul ca acel cititor, cumva egal ca statut cu tine, prin ce scrie, iti garanteaza efectul experientei cu un anumit produs (carti). Cel mai probabil, un cititor obisnuit cauta recenzia unei carti pentru a nu gresi in investirea banilor si a timpului intr-o aparitie editoriala slaba , si cauta mai putin o recenzie pentru ca are o afinitate pentru gandurile lui X-ulescu (asa cum cred de multe ori criticii). Este vorba despre aversiunea fata de risc (riscul fiind considerat aici un fenomen negativ- bani pe o carte proasta), aversiune care depaseste nevoia de a afla care este statutul cultural si intelectual al celui care scrie o recenzie.  Intre cel care sta in fata ecranului si cel care a scris recenzia pare a se pune, inconstient, automat, semnul egal. Situatia se mai echilibreaza atunci cand in recenzii sunt oferite suficient de multe citate – echivalentul metodei folosite in reclamele TV pentru credibilizare : “priviti aceasta pata…”. Daca opinia criticului este sustinuta de citate, iar opinia criticului (buna sau rea) coincide cu a cititorului, cazul s-a rezolvat. Daca nu, atunci ciclul se reia.  Dar daca dai peste recenzii care contin cam asa: “Lirismul (deloc vizat, ba chiar evitat da capo al fine) explodează din imundii, iar autoflagelarea se transformă în modus Vivendi” -stiu ca repet citatul prezentat si in “Despre literatura de blog”, dar perplexarea mea a inceput sa se combine amoros cu uimirea si nu ma pot opri din ras. Atunci incepi sa iti pui problema de credibilitate a site-ului si a autorului – sa fie academician? Sa fie DEX-ul in sine (care se exprima frenetic) sau impotenta ideatiei? Credibilitatea site-ului in aceste situatii cred ca joaca un rol major, pe langa, eventual, comentariile altor cititori. Din credibilitate face parte inclusiv pozitionarea pe pagina de “search results” a motoraselor de cautare. Efectul de turma este important, superior “senzatiei de utilitate” a informatiei primite5 si chiar mai mult, cititorii obisnuiti (mai putin implicati) tind sa nu evalueze calitatea recenziei negative ci sa preia numai mesajul.6  In cazul filmelor se pare ca impactul recenziilor negative scade cu timpul, ramanand latura informativa, dar, pe termen scurt, imediat dupa lansare,  o recenzie negativa face mai mult rau decat poate o recenzie pozitiva sa pluseze un subiect.7Asa o fi si in cazul cartilor? In ceea ce priveste comportamentul de achizitionare, cumparatorii “implicati”, tin totusi sa evalueze valoarea si obiectivitatea recenziei sau valoarea comentariului unui produs, insa consumatorii mai putin legati de problema, tind sa imprumute viziunea recenzorului fara nici un filtru. 6 De asemenea, chiar daca reclama este negativa, peste un timp (mai indelungat sau chiar lung) nuanta ei se sterge din memoria cumparatorului si ramane doar componenta informativa, motiv pentru care, un cititor, in librarie, s-ar putea sa observe cartea (dupa nume, coperta, asa cum a vazut pe net) si sa apeleze mai putin (prin rememorare) la continutul recenziei. Daca este un cititor mai fin…lucrurile stau altfel, dar aici discutam despre publicul cititor mediu, adica cel care cumpara grosul cartilor. Daca recenzia pozitiva contine putine informatii despre carte (actiune, personaje, etc) atunci  nu este convingatoare si poate scadea vanzarile. Reversul insa nu se situeaza la polul opus , ci este nuantat: atunci cand cumparatorul nu este sigur de valoarea produsului sau de preferinta sa in legatura cu produsul, informatiile suplimentare (altele decat cele pe care oricine le percepe ca fiind de bun simt) despre produs (“dantelariile”) tind sa se transforme in contraargumente pentru achizitionare.8  O recenzie negativa poate fi contracarata usor printr-o recenzie pozitiva, iar daca recenzia pozitiva este facuta intr-un mediu care asigura un aflux si mai mare de cititori, atunci perspectiva asupra cartii se poate schimba, si pot urma tot mai multe recenzii pozitive. Pentru piata romaneasca, acest fenomen, cunoscut si sub numele de “inciurdire”, este perfect valabil, exercitiul analizei valorii continute intr-un text  sau evaluarea calitatii relative fata de un anumit standard (dobandit prin educatie) lipsind cu desavarsire. Totusi, intr-o cultura functionala, numarul de recenzii pozitive (scrise cu intentia reclamei) nu se coreleaza direct proportional cu volumul vanzarilor. Numarul de recenii pozitive se coreleaza cu valenta pozitiva a cartii in opinia consumatorilor si raportat la o medie sau alt punct de referinta .Valenta este in acest caz atractivitatea intrinseca (sens pozitiv) sau aversiunea (deci, sens negativ) fata de un eveniment, obiect sau situatie. Volumul recenziilor pozitive are un efect negativ asupra vanzarilor atunci cand valenta produsului este perceputa ca fiind negativa in raport cu reperul. Exemplu: daca romanii ar fi inteligenti si ar avea capacitatea sa evalueze o carte, raportata, sa zicem, in functie de nivelul lecturilor din liceu, sau ar lua ca reper (de nivel mediu/mediocru?! J) “De ce iubim femeile” iar cartea (slaba) a Andreei Marin s-ar bucura de reclama si recenzii peste tot, atunci, acea carte perceputa ca slaba ar fi afectata de numarul mare de recenzii pozitive, in sensul scaderii vanzarilor. De fapt principiul folosit este cel al discernamantului consumatorului si aversiunea fata de reclama insistenta a unui produs evaluat ca fiind slab. Un alt exemplu ar fi acela al numarului de afise din campania electorala si perceptia asupra calitatilor unui politician. Daca el este considerat slab dar este din ce in ce mai prezent prin afise, un om cu discernamant devine agasat iar probabilitatea de a nu vota pe acel candidat creste. Pe masura ce numarul afiselor devine tot mai mare, tot mai multi indivizi cu discernamant devin sensibili la agresiunea reclamei si numarul non-votantilor umani creste. (Faptul ca in Romania este votat candidatul cel mai prezent in afise este pentru ca populatia votanta, majoritara, are o componenta principal bovina – vita careia i se arata in usa grajdului de multe ori un anumit individ il identifica pe acesta ca stapan si sta la muls la acel individ).  Deci in analiza vanzarilor,studiul trebuie facut pe doua clase – valenta pozitiva/valenta negativa. Daca perceptia valorica este peste referinta si volumul recenziilor pozitive este mare, atunci succesul de vanzari este garantat. Cand cartea are o valenta sub referinta iar intensitatea reclamei este mare, vanzarile scad intr-o populatie cerebrata. Daca cititorul dispune de o suma de bani fixa pentru a achizitiona carti, iar valentele intre doua carti nu sunt semnificativ diferite, atunci numarul de recenzii pozitive (VOLUMUL) va determina alegerea uneia sau a alteia in ceea ce priveste consumatorul obisnuit de carte. Volumul recenziilor pozitive, in acest context, poate fi afectat de recenziile negative.9 Recenziile negative din partea clientilor tind sa apara mai tarziu decat recenziile initiale (care in majoritate sunt pozitive). Aparitia acestor recenzii negative este, cel mai probabil, expresia dezamagirii clientilor care au achizitionat o carte fiind influentati de primele recenzii, iar pentru Amazon.com aceasta perioada se refera la intervalul de 5-14 saptamani dupa ce cartea devine valabila pe site. Deci, recenziile initiale pozitive, pot induce un bias in decizia de achizitionare, motiv pentru care, intr-un interval de 5-19 saptamani poate aparea si un feed-back cu conotatie negativa (dublat de evolutia opiniilor pozitive ).10 Astfel de reactii pot fi evitate prin introducerea in recenzie a unui capitol de “cui se adreseaza” cartea. Desi se pierd clientii care ar cumpara cartea pe baza biasului dat de aprecierile la adresa cartii, s-ar diminua efectul de rebound si scaderea vanzarilor din cauza aprecerilor negative ulterioare. La fel de bine, in perioda in care densitatea reactiilor negative creste, s-ar putea folosi tehnica de afisare aleatoare a comentariilor, motiv pentru care cele pozitive si negative cel mai probabil sa se echilibreze in momentul afisarii sau chiar sa incline balanta catre mesajul pozitiv, fara a folosi cenzurarea mesajelor, fiind astfel o mica smecherie “etica”.
Desi site-uri mari de “book review” de prin strainatate argumenteaza ca o recenzie negativa, conform statisticilor lor, face ca vanzarile unei carti sa creasca oricum, dupa principiul orice recenzie (pozitiva sau negativa) este o reclama (deci mizeaza pe componenta informativa), aceste rezultate pot fi insa si o manipulare, o strategie de marketing (si de aparare) a acestor site-uri, in cazul in care vreo editura sau un autor protesteaza furios si cere bani, ca urmare a unui articol negativ! Problema este insa granita  intre valoarea informativa (despre aparitia unei carti si eventual continut) a unei recenzii si efectul persuasiv, si care este rezultatul final al celor doua forte. Datorita fatetelor unei recenzii  - pozitiva sau negativa – de multe ori se estompeaza si granita dintre interpretare si criticism, iar  functia persuasiunii este mascata (in majoritatea cazurilor involuntar), prin “blurarea” intentiei autorului de recenzie. Interpretarea presupune gasirea intelesurilor, functiilor unui text, pe cand criticismul ar presupune conectarea textului la altele si judecarea acestuia prin aplicarea unui cadru extern11 (fie si sub forma unui background cultural identificabil al recenzorului), indiferent daca analiza profesionista a unui text este o arta sau o stiinta. In cele mai multe recenzii, pozitive sau negative, persuasiunea se face simplu, de tipul concluzie-argument (citat). Acest mecanism este normal si eficient, tine de fapt de interpretare (nu de argumentare, argumentarea are componenta logica in prim plan). De exemplu: versurile sunt greoaie…, apoi sunt citate versurile - este o structura des intalnita in recenzii. Oricand un alt critic poate reformula analiza cu : versurile sunt structurate atent, emfatic , cer o lectura apasata … apoi citate versurile. Da, interpretare! Insa, pentru majoritatea cititorilor concluzia este adoptata ca o eticheta, iar citarea versurilor mimeaza argumentul, fapt care da senzatia de credibilitate in mintea celui care nu sta sau nu are timp de analize ale intentiei autorului recenziei. Acum, o astfel de structura poate fi vazuta si prin prisma “fenomenului de ancora”. Fenomenul de ancora se refera la ajustarea opiniei cuiva pe un subiect in functie de continutul unei alte informatii, externe, prezentate in asociere si anterior  de informatia-subiect. Indivizii deschisi la nou (asa cum probabil sunt multi cititori, chiar prin faptul ca isi cauta o carte) sunt mai susceptibili la fenomenul de ancora12 , si deci concluziile interpretative ale unei cronici in cazul lor au sanse mai mari de a orienta (inconstient!!!) perceptia. Acest mecanism se petrece pentru ca in evaluarea unei situatii sau in formarea unei opinii despre o carte se pleaca de la un argument (opinia criticului), apoi acesta este ajustat pana la obtinerea unei idei generale acceptabile din punctul de vedere al cititorului, pentru el. De exemplu, estimeaza daca numarul de state africane membre ONU este mai mare sau mai mic decat 62% din total statelor africane! Probabil ca ai inceput sa te gandesti la acest procent in raport cu 62%, estimand in plus sau in minus, incercand diferite variante… 53%, 68%, 40% etc. Ar fi interesant de observat cum ar fi decurs estimarea facuta de tine daca iti ceream sa  estimeazi daca numarul de state africane membre ONU este mai mare sau mai mic decat 12% din totalul statelor africane! Putin probabil ca prima estimare sa fi fost 80%, apoi sa te gandesti la un 2% etc. Deci valoarea indicata de mine ti-a folosit ca ancora. Acest exemplu este preluat dintr-un studiu facut de Tversky & Kahneman, in 1974, devenit celebru pentru simplitatea cu care dovedeste efectul de ancora (si usurinta manipularii perceptiei pana la urma). Asa se intampla si in cazul impresiilor din criticile literare: “textul este impresionant…” - ajustarea ta va incepe de la aceasta ancora, in plus sau in minus, desigur atunci cand contradictia nu este flagranta: textul sa fie caracterizat ca impresionant iar exemplul sa fie execrabil. Deci, in limitele rezonabilului, afirmatia criticului ca “textul este impresionant” te va face pe tine sa iti ajustezi parerea pornind din acest punct, iar in majoritatea cazurilor nu vei ajunge sa estimezi, prin ajustare, ca textul este grosolan si oribil asa cum nici cand ancora a fost 10% in exemplul de mai sus, nu ajungi (fara a avea acces la informatie) la concluzia ca procentul este de 93%. Ce mai salveaza formarea opiniei in acest context este citatul in sine, care poate fi interpretat de cititor si pus in relatie cu opinia criticului, sau (rar) consultarea mai multor cronici.  Mai mult, fenomenul de pregatire (anticipare) – priming (engl) – are un rol covarsitor prin activarea unor concepte ce sunt puse apoi in relatie (comparate) cu un subiect13, dar despre rolul covarsitor al “priming-ului” in receptarea unei critici literare, poate intr-o alta postare.

Daca esti un autor mai putin cunoscut de public sau daca esti debutant si un critic anguasat a scris o recenzie negativa la adresa cartii tale, pasii de urmat, in ordinea importantei:
#1 Evalueza cat mai obiectiv sau consulta cateva pareri referitoare la “valoarea” cartii comparativ cu un nivel de referinta pe care ti-l stabilesti (daca vizezi vanzarea in numar mare a cartii – atunci un nivel al cumparatorului de carti mediu). Sa presupunem ca volumul este peste medie (a) sau sub medie (b).
#a2 – ai nevoie de comentarii pozitive care sa contracareze efectul recenziei negative a specialistului. Ele vor avea un impact mai mare la public decat mesajul criticului profesionist. Mizand pe subiectivism si pe contraargumentarea opiniilor criticului, informatiile vor fi acceptate de cititorul mediu ca etichete si deci, impresia generala e in mare parte salvata.Include fraze de natura descriptive si mai putin de natura interpretative.Cititorul obisnuit cauta deseori informatii si nu analize critice.
#a3 – fa loc cartii in cat mai multe spatii de tip “forum” sau pe site-uri in care opinia consumatorului este promovata si specifica intr-o fraza cui ii este adresata cartea (dar nu banal, in genul “tuturor cititorilor care….” Asta e antireclama!!!, ci atent, cat sa atraga atentia si sa evite situatia in care, pe baza reactiilor pozitive, un cititor sa cumpere cartea, sa fie dezamagit pentru ca nu este publicul tinta, si apoi sa posteze comentarii negative).
#a4 – fa-ti rost de recenzii pozitive scrise in medii cu usor accesibile(reviste care au si editii on-line, rublici cultural ale ziarelor) sau care apar pe primele pagini in “google search”, ranking-ul motoraselor de cautare este de cele mai multe ori asociat cu credibilitatea.
#a5 – promoveaza-ti volumul in medii care ofera indicii vizuale in raport cu cartea: pot afisa coperta, poza autorului etc., pentru ca, nuanta recenziilor se pierde cu timpul , din ele ramanand doar valoarea informativa, motiv pentru care cititorul/cumparatorul isi va aduce aminte, cel mai probabil de carte si mai putin de nuante.
#a6 – lasa loc de controverse, de dezbateri, polarizarea opiiniilor in mediile on-line fiind de multe ori asociata si cu cresterea vanzarilor la produsele mai putin cunoscute, insa balanta trebuie sa fie evident inclinata inspre pozitiv. Cel mai util in acest sens sunt evaluarile din partea utilizatorilor de tip “thumb up”/”thumb down”, in care raportul dintre cele doua este afisat. Asigura-te ca sunt din ambele, insa in favoarea “thumb up”. Evaluarea “cu stelute” are efect atunci cand ea capata valori extreme 5/5. Valorile medii(3 din 5) influenteaza rar perceptia.
#a7 - roaga-ti prietenii si fanii sa scrie comentarii pozitive chiar pe site-urile librariilor on-line, adica la un pas de achizitionare, insa ar fi bine de mentionat si o fraza in care sa fie specificat “cui ii este adresata cartea”. 
#a8 – asociaza-ti cartea cu un concept prezent in mintea multora.

#b2 (cartea este sub reperul valoric al cititorului mediu) – lasa-te de scris, si matematica e buna! Sau cauta unde e problema…talentul, tehnica…






1      Berger, J., Sorensen, A. T. & Rasmussen, S. J. Positive Effects of Negative Publicity: When Negative Reviews Increase Sales. Forthcoming, Marketing Science. (2010).
2      Yabroff, J. Coming of Age. Newsweek (2006).
3      O'Connell, V. Ripe for Change: Wine Sales Thrive As Old Barriers Start to Crumble. The Wall Street Journal (2006).
4      Huang, J.-H. & Chen, Y.-F. Herding in online product choice. Psychology and Marketing 23, 413-428 (2006).
5      Duan., W. & Gu., B. in Proceedings of the Eleventh Americas Conference on Information Systems.   (2005).
6      Lee, J., Park, D.-H. & Han, I. The effect of negative online consumer reviews on product attitude: An information processing view. Electron. Commer. Rec. Appl. 7, 341-352, doi:http://dx.doi.org/10.1016/j.elerap.2007.05.004 (2008).
7      Basuroy, S., Chatterjee, S. & Abraham Ravid, S. How Critical Are Critical Reviews? The Box Office Effects of Film Critics, Star Power, and Budgets. Journal of Marketing 67, 103-117 (2003).
8      Simonson, I., Carmon, Z. & O'Curry, S. Experimental Evidence on the Negative Effect of Product Features and Sales Promotions on Brand Choice. MARKETING SCIENCE 13, 23-40, doi:10.1287/mksc.13.1.23 (1994).
9      Etzion, H. in Conference on Information Systems and Technology (CIST).
10     Li, X. & Hitt, L. M. Self-Selection and Information Role of Online Product Reviews. INFORMATION SYSTEMS RESEARCH, isre.1070.0154, doi:10.1287/isre.1070.0154 (2008).
11     Scholes, R. Textual Power: Literary Theory and the Teaching of English, New Haven, . CT: Yale University Press. (1986).
12     McElroy, T. & Dowd, K. Susceptibility to anchoring effects: How openness-to-experience influences responses to anchoring cues. Judgment and Decision Making 2, 48-54 (2007).
13     Mussweiler, T. & Damisch, L. Going Back to Donald: How Comparisons Shape Judgmental Priming Effects. Journal of Personality and Social Psychology 95, 1295-1315 (2008).

3 comments:

Anonim spunea...

Demonstratia este impecabila!
Sunt si eu din categoria celor care urmaresc pe net ce se mai tipareste, ce se mai recenzeaza, ca sa nu dau banii in vant pe o carte care nu ar "merita" (ma refer la cartile autorilor romani) sau ca sa mai aflu lucruri (in zona literaturii) pe care nu le stiam. Problema insa de aici incolo incepe. Pe 90% dintre site-urile, blogurile, revistele on line gasesti tot ce vrei (comentarii, "dispute"- de ce mai multe ori nu tocmai intelectuale-autopromovari, efectul de turma de care pomeneai etc.). Luate ca spectacol, manifestarile astea te pot amuza o vreme. Daca vrei totusi, ca cititor de nivel mediu/avansat, sa te orientezi, sa gasesti niste repere, vei descoperi, cum bine zici, o mare inciurdire, pentru ca promovarea/nonpromovarea se face, de cele mai multe ori, nu dupa criterii valorice, ci, in buna traditie autohtona, dupa prietenii, interese, resentimente si alte lucruri de impartit. Ai dreptate cand spui ca vanzarile mari si publicitatea pot asigura unei carti un loc intr-o ierarhie. Daca la acestea s-ar adauga si autoritatea critica, ar fi ceva. Dar "autoritatea critica" (a propos de nominalizarile la premiile USR) oare citeste 2,5 carti pe zi, timp de365 de zile, si apoi de la capat, si mai reuseste sa identifice si adevaratele valori?! Sa fim seriosi! Am vazut ca prinde tot mai mult teren opinia "critica" exprimata prin tot felul de semne prin care se pun sentinte, iar "interpretarea", daca este, merge, mai degraba, spre picanterii biografice sau spre cine stie ce defulari ale "specialistului".

*F.interesante "fenomenul de ancora" si analizele publicitatii pozitive/negative.

**Iti amintesc totusi ca traim in Romania si "din doua una": ori or mai fi si oameni inteligenti si onesti pe plaiurile noastre si le doresc sa se "inciurdeasca" si ei ca poate mai salvam ceva, ori sa ne mutam un pic mai la Vest, lasand spatiu componentei "bovine"!

***Ma roade o curiozitate, spune-mi si mie, cine e cel cu "lirismul si…autoflagelarea"?


Leonachi Dianeu

mateius vasile spunea...

He, he! Demonstratia ca demonstratia, dar ce comentariu! :) Multumesc!

***
http://ritachirian.blogspot.com/2010/01/sgb-premiul-eminescu.html

Recenziile consumatorului spunea...

Bravo pentru munca ta! Initiative.je foarte bune pe care le dorim o săptămână bună

Trimiteți un comentariu