Arhitectura melcului - Marius Aldea
Ca şi cum iese punctul din sânul geometriei.
Ca şi cum bătaia inimii forţează uşa pieptului să iasă.
Ca şi cum un eu îndepărtat al broaştei ţestoase.
Ca şi cum melcul, acest arhitect incredibil de deştept
de artist de cerc de os în spirală.
Melcul. Propria măduvă a propriului os căsos.
Ca şi cum bărbatul locuieşte în propria femeie
şi lasă dâre-bale de copii pe frunze de nuc bătrân.
Ca şi cum piatra aplaudă dalta şi ciocanul face reverenţe de rugină..
Astăzi după ploaie am ieşit să mă plimb într-un curcubeu personal
unicolor şi… mi-a sfârtecat stomacul neîmblînzitul melc cu coarne de taur.
boul de melc mă împungea încă de la naşterea-mi..
ole! ole! ole!
Apoi m-a luat la el acasă
şi mi-a dezvăluit pe pat de moarte arhitectura melcului…
ca un vin bun, aşa miroseau pereţii curbaţi în ei înşişi,
de cărămizi de os de var de spumă ca o măduvă ieşită din albia scheletului..
De ce îţi porţi casa după tine? l-am întrebat dându-mi sufletul…
Nu-mi port casa după mine, ci casa mea umblă cu mine după ea,
are şi ea dreptul la o casă, eu sunt casa casei mele,
mi-a zis boul de melc gesticulând cu coarnele-i nici oase nici măduvă nici carne.
0 comments:
Trimiteți un comentariu