Poezie "spiritual-materiala" de Horia Gârbea

Read more  Poezie "spiritual-materiala" de Horia Garbea

Deşi este toamnă, reiau acum ceva din vremea concediilor, a inundaţiilor şi a transmisiunilor în direct de la IML, şi ţin să vă anunţ cu regret că scriitorul Horia Gârbea a publicat o poezie în „România Literară”.


http://www.romlit.ro/pana_sus


Poezia relatează un dialog între o instanţă căreia un altul (care?/cine?/cum?/de ce?/unde?/când?) “I”/ “i’ se adresează în final cu “facă-se voia ta”, motiv pentru care putem crede că ori unul dintre participanţii la dialog este foarte supus, ori celălalt participant al dialogului este chiar Dumnezeu. Supusul relatează că o Instanţă, o voce, cine ştie când şi cum, i-a dat o temă de gândire: “gândeşte-te cum ai să le duci până sus”- şi se referă la o serie de obiecte. Multe. Această temă a evaluării urcuşului apare de trei ori, suirea însemnând deplasarea a: 1) cocoaşă/cârje/ochi de sticlă 2) puşcă/ gloanţe/ grenade 3) cărţi/hârţoage/ călimare/ litere de plumb. Inspiraţia biblică este prezentă prin acest “3” magic, dar şi, poate involuntar, prin cele “patruzeci de cutii cu câte patruzeci de cartuşe” – cifra 40 fiind destul de prezentă prin ortodoxie. Oricum, multe chestii grele de urcat… din păcate nu aflăm până unde, dar cred că într-un bloc confort III sau mai rău pentru că : “liftul nu merge scara e ruptă iar scripeţii demult s-au blocat în rugină”. La sfârşit, supusul şugubăţ, după ce se lăsă în voia destinului – “facă-se voia ta”, bagă scurt o poantă “filozofică” cu iz semidoct, cu rolul de a pune la îndoială autoritatea superiorului : “facă-se voia ta dar chiar ai nevoie sus de toate mărunţişurile acestea?”. Ar fi de înţeles că din moment ce cocoaşa, cârjele, ochii de sticlă, puşca, gloanţele, grenadele, cărţile, călimarele, literele de plumb sunt mărunţişuri (grenadele! Ha ha), ele fiind parte a lumii reale, supusul participant la dialog urma să sufere o trecere spirituală, dezicandu-se de "material". 
Pe de altă parte, dacă “superiorul” nu era Dumnezeu, ci un simplu căpitan, care se mută la etajul doi al clădirii unităţii militare şi pusese vre-un soldat la treabă?! Dacă mergem pe linia spiritual-înălţătoare, atunci poetul Gârbea pare că împarte cele lumeşti în 3 categorii: prima: boala, suferinţa şi urâţenia (cocoaşă/cârje/ochi de sticlă), a doua:lupta şi violenţa (puşcă/ gloanţe/ grenade) şi a treia, într-o notă discordantă: cultura, mintea (cărţi/hârţoage/ calimare/ litere de plumb) . Poate că Dumnezeu făcea ceva psihologie inversă cu omul în poezia scrisă de autorul Gârbea – adică îi zicea să se gândească la cum va “urca” toate acestea în ideea că omul singur va renunţa să ducă carabalacul în Rai. Mare morală!
Mă întreb dacă în viziunea poetului , supusul de la capătul tunelului merită această “trecere’ pentru că, prins fiind cu “poantele”, uită să facă ce I se cere – “să se gândească” la cum să le care, nu să gasească soluţii la cum să nu le ducă în spate. Poate că supusul era român sau poate că poezia e inspirată din bancurile cu “un român, un evreu şi un ţigan…”. Aflu cu stupoare, ceva mai târziu după ce scrisesem acest comentariu că autorul zice : “Deşi nu îmi place să interpretez propriile texte: eu îl văd în tata pe Dumnezeu, dar unul cam abuziv, iar în fiu pe mine care nu-i pot satisface exigenţele exagerate.” Mda… acum înteleg şi personajul...şi nevoia negocierii accesului în Rai.

Citeste si recenzia Horia Garbea - " Fratele mai destept al lui Kalasnikov "  si Horia Garbea - "Crime la Elsinore"

2 comments:

Anonim spunea...

Domnule Mateius,
Horia Garbea e un om chinuit. Desi total lipsit de talent, se insinueaza pe toate blogurile, in toate revistele, in general, in viata literara, scrie despre orice (fara sa-si ia ragazul sa se mai si gandeasca la ce scrie),face crize de isterie, vrea sa fie adulat (si, culmea, chiar gaseste adulatori!- macar atata vreme cat este director de imagine al USR). De fapt, se comporta conform costatarilor pe care el insusi le face si pe care le ridica la rang de principii: "E o moda de a scrie cu obstinatie despre nimic", marturiseste el intr-un articol si se pare ca asta i se intampla- "pune pe hartie...floricele pretentioase, experiente si intamplari care nu intereseaza pe nimeni"( ca sa-l citez din nou). Daca ar fi sa emit judecati de valoare in limbaj garbian, ar trebui sa spun, citind "productiile" materialo-spirituale, ca jalnicul "poem" din "Romania Literara" (revista a USR, desigur), ca "simt nevoia sa injur" sau ca este ceva "mizerabil" etc. Dar eu sunt un cititor cu exercitiul lecturii, cu repere culturale temeinice, imi plac Faulkner, Thomas Mann, Joyce, Hemingway, Marquez, Llosa etc.(pe Maugham l-am citit demult, Horia Garbea l-a descoperit la batranete si ii place - normal, e accesibil!). Asa ca mi-ar fi imposibil sa spun despre o "scriere" ca este "mizerabila", as gasi argumente de natura estetica pentru a transmite un mesaj favorabil sau nu. Imposibil mi-ar fi si sa numesc "povestea" asta cu liftul si poverile, "poem". Probabil ca Horia Garbea e impovarat, garbovit de "misia" lui de activist cultural si, in frenezia culturalo-critico-artistico-moralo-politico-etc.etc.
pierde mereu esentialul.
Oricum, o asemenea tipologie, ca cea pe care o intruchipeaza Horia Garbea, nu se poate naste decat intr-un anumit context, unul care promoveaza pseudovalorile. Altfel, cine s-ar fi putut gandi vreodata sa-i acorde lui Horia Garbea - asa cum am citit zilele acestea in presa- Ordinul Meritul Cultural in Grad de Ofiter- categoria Literatura? Bravos natiune!
Hertha

mateius vasile spunea...

Astfel de tipare, "garboviene" sunt pretutindeni, insa ele reusesc mai rar sa "vrajeasca" asa cum face "maestrul intru linistirea pasiunii" pentru literatura. Oricum... daca i se transforma numele, si "garbovian" intra in circulatie.. e ceva! Nu nulti reusesc, numai ca unii se avanta in sensul gresit, urmand orbeste pseudoartisti. Ca maestrul linistirii... ! Dar regula pietei este: important e sa se auda de tine, de bine, de rau. Omul a intels principiul si presteaza cum poate! Numai ca, vorba lui, a sursei de garbovianism: "Scrisul e o confruntare cu opinia celorlați, cine nu o poate suporta nu e pentru meseria asta." Treaba e ca eu nu-i pot suporta scrisul si felul in care trage in jos literatura... Oare pe cand o confruntare intre "calitate" si ofiterul cultural H.G.

Trimiteți un comentariu