George Vasilescu - expozitie cu manelisti si alte ratari

Read more



George Vasilescu a realizat o serie de portrete cu interpreţii de manele Florin Salam, Adrian Minune, Carmen Şerban, Cornelia Catangă, Marian Mexicanu si cativa lautari "new generation even if they are old". Toate expuse  la muzeul taranului. Ditamai provocarea sa scoti din cateva figuri de absolventi de 2-6 clase parveniti un tablou bun de expus la clasa a II-a in automotorul din gara Catelul, daramite la Muzeul Taranului. Cum va surprinde parvenitismul, sau cum va glorifica din trafalet analfabetismul frust stantat in privirile si in frizurile subiectilor?  Greu pentru un zugrav sa aiba atata capacitate exploratorie incat din personaje mute ca expresivitate vizuala (nici macar beneficiare ale supraexploatatului iz balcanic) sa reuseasca sa faca un portret exponabil care sa - macar - intrige. Prin subiecti? Prin tehnica? Prin transfigurare? Prin realism scalat la 2 X 2m, prin valoarea (patroaneee, valoareee) de document, prin simboluri, prin abstractizare, prin adulatia sau repulsia pe care o transmite vopsitorul? Va fi o expozitie despre el ascuns printre tuse sau se va abandona in favoarea subiectilor?  Va curge muzica din vibratia tuselor,  va salta mintea privitorului in ritm de geampara sau i se vor scurge ochii pe pereti cum aluneca arcusul pe coarda groasa? Este expozitia ca o "valoarea mea" fluierata de un popa in biserica sau taranii in trening vor pasi "bengosi de la tupeu in parcare" pragul muzeului sa pupe si ei icoanele cu cei "mai de valoare oameni sfinti care iti da tupeu in germania si pe toata lumea asta mare care e mica, 2 milioane de la gica, sa traiasca sau sa moara in functie de cum ma iubeeeesssteee?!" Oare taranul rrom va lipi o samanta, o guma, pe buza de jos a reprezentatului, ii va astupa licarul ochiului cu o coaja de samanta idolului sau? Pentru ca au aur, oare tablourile vor fi furate? Stiu ei cat fer vechi e in peretii de la muzeu? Oare cum expresia goala a subiectilor va fi transfigurata de artist incat sa retina privirile o secunda? Ce ipostaze va folosi, va aborda o viziune socanta sau detaliul va vorbi singur. Sau poate ochii naivi ai pictorului vor vedea stralucirea subiectilor? 
Artistul si opera sa.

Dar sa abandonam asteptarile, sa uitam de Safet Zec, Rajbir Dhalla, Andor Kollar, de realismul poetic sau de orice abstractizare. Si desi zugravul de manelisti il invoca drept model pe Frans Hals, zic sa uitam si de lucrarile predecesorului sau olandez  si sa acceptam ideea si realizarea acestei expozitii cu mintea deschisa, ca pe un experiment, ca pe un film porno cu mult f*utai neaos, rrom si ancorat in realitatea glamour-suburbana. Si in expozitie, atentie la buzunare, ce plm, la icoane cu manele te duci pregatit de-o spovedanie a portfelului. Si cand colo...ce sa vezi la vernisaj...lume fina, cu geanta pe coa-te' la ve-de-re', romulani transfigurati fin dar si un gol dat de absenta celor tencuiti in mp de vopsea. Nici o manelista nu-si freca "tatili" de tablouri, nici una nu-si misca fesele pe fiecare cheie sol din tablou, nu lacrima cu sampanie nici un personaj si totusi un iz sulfidic de iad plutea in aer!  Parca pe masura ce asteptai sa se termine discursurile iti aduceai aminte de toata chimia anorganica si iti venea sa repeti anxios si repede: "sulfiti, terpene, terebentina, etil, metil, benzil, sulfiti, sulfiti, sulfiti, sulfuric, sulfuros". De pe pereti! jale fratele meu! Niste portrete facute parca de un maistru mecanic in turele de noapte cand n-avea materie prima! Tehnica zero! Parca zugravul a vrut sa arate ce ii lipseste in tehnica portretului - greu cu expresia, greu cu volumele, umbrele duca-se dracu! mai e pana la ele! Niste reprezentari fade, cumva in tehnica "eroului comunist imortalizat in atelierele de pictura de langa uzinele Optica si Faur" dar lipsite de avantul si de taria tusei acelor kitschuri. Niste expresii fade, ca-n pozele de nunta facute de fotografi recalificati din ura pentru ceea ce fac, imagini intarite cu niste dungi aurii menite sa umple spatiul si sa transmita valoooooare celor care pun botul...si niste cheia sol care ca compensese tetrapareza reprezentarii, chei care sa indice ca-i cu cantareti expozitia, linii aurite  ca la sfinti aurelola - sa se stie care-i faza! Tehnica zero, ipostaza sau mesaj - de tip fotografie insotitoare de necrolog in ziarul alb negru sau de tip poza de CD cover facuta la ieftinache pentru vreo trupa de restaurant. Ce-i drept oarecum coform cu realitatea dar pe invers cu intentia, ceea ce ca putere de exprimare e un lucru grav - sa ai o intentie si sa o exprimi nici in concordanta nici total pe dos. Imagini fara nici o cheie... in ciuda cheilor sol desenate, iar daca ne gandim la guitzatul din manele...macar sa mai fi saltat putin cheia aia, la un centru de gravitate mai din "mi de sus".  Nu e nici macar un experiment acesta suita - e doar o glorificare timida, genul de tablou bun de pus deasupra semineului cu turnulet. Nici macar nu intriga acele tablouri, sunt fade, fara rost. Par a fi un "multumesc" spus in graba de un pictor semi-rural, semi-naiv ce-si neaga apartenenta de stil. Autorul, inspirat de Michelangelo Merisi da Caravaggio şi Frans Hals, declara despre ideea expozitiei - “Ideea mi-a venit în momentul în care am fost într-o discotecă în care toată lumea dansa pe muzica lor şi erau foarte bucuroşi şi fericiţi". Pacat ca nu a fost de fatza cand a bagat RATB-ul autobuze noi sau cand s-a dat drumul la prima sageata albastra pe directia Bucuresti-Iasi cu oprire in statiile Buzau, Pascani, Dolhasca, Vernesti cu schimbare la linia doi, sau cand s-a bagat iar guma Turbo la magazinul mixt din mahala sau cand "s-a bagat treninguri la discoteca sateasca" sau la primul viol satesc cand "a bagat astia internet pe telefon". Acolo bucurie buna de imortalizat. Pacat ba! sa imortalizezi mahalaua-glamour si sa iasa fad e ca si cum ai manca fasole cu bere si cu iaurt si doar te-ai constipa usor in loc sa faci praf podeaua si tavanul vecinilor, sa-i omori cu tencuiala ce le cade-n cap de la forta reactiva cu care izbesti ceramica fina a vasului "da veceu"! 
Pavel Şuşară afirma in legatura cu expozitia: “În clipa în care am văzut portretele, mi-am dat seama că este un proiect cultural, este un proiect artistic, este un proiect plastic şi, în acelaşi timp, un proiect din care pot fi trase concluzii de ordin sociologic sau de ordin antropologic“ incurajandu-l excesiv pe zugrav si ducand oarecum cu gandul - in cazul celor hiperreactivi la sugestii, la felul in care unele tablouri peste secole ajuta la descifrarea vremurilor - gen "Bonaparte vizitand ciumatii din Jaffa de Antoine-Jean Gros (1804) si cate alte imortalizari ale raului acelei societati ciumate. Diferenta este ca acele tablouri au si rol antropologic pe cand cele din expozitia cu manelisti in cel mai fericit caz au rol in vreun studiu antropomorfic despre involutia fizionomiei in mahala vazuta prin ochii recunoscatori ai unui ascultator de manele fara vlaga artistica sau au rol de "cum sa dezenezi in 4 tonuri chipul unui individ clinic sanatos ca si cum ar suferi de pareza faciala"...ce sa mai...subiect de curs la BelleArte!  

George Vasilescu a ilustrat un fenomen real, desi aceasta dorinta de ilustrare i-ar putea afecta cariera artistului caci el ar putea de acum sa observe pet-urile, emisiile de dioxid de carbon, intoxicatiile cu nitriti si toate acestea vor fi desigur la fel de pline de mesaj peste secole cum este si maneaua in sine purtatoare de mesaj in actualitate. Interpreţii care sunt subiectul acestei expoziţii nu au participat la vernisaj, George Vasilescu precizând că le-a trimis invitaţii, dar pe Facebook. Pai cum ba? Glamour cu foita de aur da' mesaje gratuite pe facebook? Trimite-i si tu invitatia sub forma de Ferrari cu un mesaj scris fin cu carioca pe parbriz: "Haidale ba la Muzeul Valorii ca ti-am facut icoana doi metri pa doi metri cu tine cand te uiti cu staif si ochii mici catre nicaieri". Si parca pe fundal privind la chipul imobil in trei nuante crem al lui Adrian Minune, dintr-un gat de nanist hipofizar, se auzea slagarul popular "Pavele, Pavele" desi curatorul expozitiei plecase. 

In final, un set de tablouri fara mesaj si lipsite de tehnica, o plecaciune incompleta in fata unui fenomen social ce nu se vrea nemuritor tocmai din cauza lipsei de mesaj - fie el si efemer. Si dincolo de perete, intr-o alta incapere zaceau nevizitate si necadelnitate cateva icoane care priveau catre iile care nu mai ascundeau nimic, nici urma de san de taranca ... doar spanzurau flasc...si lumea aplauda beata nu de la miros de balega ci de la putrescina vero. Asteptam cu interes urmatoarele explorari socio-culturale de valoooaaare sa stim ce sa nu cumparam.  

De dragul bunului simt si o lucrare a lui Safet Zec


0 comments:

Trimiteți un comentariu