Calitatea reclamei in advertisingul romanesc - Proctodent

Read more



Umbla un "buzz" despre reclama de mai jos cum ca ar fi exceptionala, creativa etc. Fals. Prinde la baza maselor, la cei cu procesare mentala putina, la cei care nu deosebesc clar cand s-a terminat o emisiune si a inceput alta,   prinde la cei care gusta o sceneta de camin cultural cu un tatuc mult- stiutor, un aiurit si cativa prosti - prezenti fizic sub forma oamenilor de rand sau telefonic sub forma femeilor proaste care suna aiurea - toata aceasta gramada, pe post de personaje. Acesta o fi target-ul, dar daca target-ul e cretin in relatie cu numele firmei - cheia reclamei - va fi cretin si in relatia cu firma. Ma intreb ce oameni cauta pe post de clienti firma? Si chiar si asa, calitatea proasta a reclamei nu e justificata. Cu aceeasi suma pot fi facute reclame bune sau proaste. Chiar daca targetul e cretin - nu inseamna ca mesajul trebuie ambalat/ exprimat prost, culmea, pe aceeasi bani. De fapt calitatea reclamei arata care este nivelul profesional al Copywriterului senior  Roxana Panaitescu, al lui Catalin Baciu (Senior Art Director), al Cristinei Tupita (Junior Art Director), al lui Valentin Suciu (Creative Partner), al Cristinei Lungu (Account Executive) si al Loredanei Banica (Client Service Director).  Intr-o lume foarte proasta a advertisingului, caracterizata de incultura si neprofesionalism, nu pentru ca publicul e slab, ci pentru ca producatorii sunt anti-talent si non-profi, uratenia continua si prin acesta reclama


De ce acest review? Pentru ca din moment ce am ajuns sa vad aceasta reclama, din moment ce pe diferite canale aceasta productie "m-a ajuns" si pe mine inseamna ca intr-un fel au crezut ca si eu as putea fi incantat de faptul ca mi se serveste o shaorma vizuo-conceptuala. Pentru ca autorilor, realizatorilor, actorilor putin le-a pasat de mine, de standardele mele si ale altora si au banuit ca pot inghiti orice moloz video, pe banii mei, din moment ce vorbesc romana, adica din moment ce fac parte din "piata lor de desfacere", din potentialul public.  Ei bine, nu! Pentru ca stiu cateva exemple de reclame bune din strainatate din acelasi domeniu - finantare, credite -unde autorii, desi constienti si ei de publicul lor, cu multi indivizi "low level" - au hotarat sa nu pompeze pe ecrane cateva minute de detritus vizual, ci au oferit un produs de calitate, fara sa piarda, fara sa isi faca griji ca necoborandu-se la meristemul firului ierbii vor gresi, fara sa inteleaga sa-si faca meseria pe dos (exemplele sunt la sfarsit) - de aceea nu accept sa-mi serveasca praf in ochi cativa autointitulati specialisti in advertising! Prea multa preocupare pentru prosti si prea intensa justificarea lipsei calitatii si a standardelor profesionale fata de oamenii optim-functionali. Oare pe asta au si mizat, pe toleranta la orice tip de productie? Pe faptul ca orice prost ii va spune unuia mai destept ca "hai freate ca-i katerinka misto!"? si totul va merge ca si planuit, timp in care advertisingul romanesc mai scade o treapta pe scara calitatii, in timp ce unii slabi se vor considera egalii altora buni numai pentru ca impart acelasi nume de job? Chiar si asa, isi va atinge reclama scopul? Nu, pentru ca prostul carora se adreseaza are o atitudine ostila fata de branding, el nu are valori personale asa ca, cel mai probabil,  nu crede nici in valorile firmei. Un alt motiv pentru care am scris acest review -pentru ca producatorii au avut ocazia sa imi ofere, sa iti ofere si sa isi ofere 2 min 30 sec cel putin frumoase, interesante si au hotarat sa imi ofere si sa iti ofere un kitsch. Si mai mult - l-am scris pentru ca lipsa de preocupare si incultura conceptualo-regizoralo -etc - este prea evidenta si mi se adreseaza, ti se adreseaza si este o forma de poluare ca orice alta forma de toxic. Cineva ar spune ca pot sa schimb canalul, pagina etc, la fel de bine cum cineva ar putea spune ca poti scapa de poluarea Bucurestiului emigrand in Groenlanda -nu e mereu o optiune si nici ideea ca cine e deranjat e liber sa plece nu e constructiva. Eu zic ca solutia e depoluarea, nu migrarea.  Autosuficienta celor care comanda reclame si a celor care produc reclame au facut din aceasta parte de media o insula saracacioasa, redundanta si "inchipuita", la tarmul careia acosteaza si autorii si firma care au contribuit la aceasta reclama, la Proctodent parca, crezand ca timpul meu e sursa lor de "bizniz".  

De ce este o reclama proasta:
 - pentru ca nu vinde un concept al unui brand ci incearca sa-mi vare sub nas o stereotipie ce ar trebui inghitita nemestecata, o reclama construita folosind parca idei din reviste de popularizarea marketingului si a psihologiei. Parca scenaristul sau regizorul au transpus cate o fraza din astfel de reviste: studiile arata ca daca iti asociezi brandul cu zambetele, atunci experienta consumatorului cu brandul va fi una mai buna - si asta au facut, au "ars" un script despre cum firma vrea sa iti stanteze zambetul pe fata. Pare sa fie veselia mai mare si efortul mai mic decat la Loto in relatie cu aceasta campanie financiar non-bancara!!! Asa o fi? 

- pentru ca au incercat un joc de cuvinte care e de fapt o problema de brand-naming a trustului care apoi s-a vrut prezentat serios de un speaker necredibil, care apoi s-a vrut intarit cu o glumita folosind cliseul cercetatorului britanic care apoi s-a continuat cu poante fade ale acestuia, care apoi a vrut sa introduca un hook gen "zambometru" care apoi a vrut sa introduca personaje tipice in doua transe cu care poporul sa se identifice care apoi pot participa la o tombola care apoi va face diferenta intre zambetul fals si  cel autentic, care apoi duc catre o glumita gen Stela si Arsinel cu intreruperea unui discurs serios de o intrebare deplasata si care pana la urma nu-mi spune nimic despre relatia mea cu acea firma. Aflu doar ca ei stiu ce ma face sa zambesc, ca au intentii cu mine, ca presupun ca sunt confuz si ca o semi-asemanare fonetica - intre numele lor si al unor cabinete dentare - ma duce in eroare si, ca sa gasesc lumina, pun in clip un tuciuriu ce vorbeste din varful buzelor, cu basi adaugati sintetic in voce, ce imi explica si iti explica cum sta treaba, toate, toate acestea, tot acest amalgam pentru o firma care ofera imprumuturi mici la dobanzi mari. Lung, sucit, aglomerat, disimulant - mai ales disimulant, caci relatia cu o institutie financiara nu e chiar o glumita si un zambet, mai ales cand cer dobanda!

- pentru ca nu-mi spun clar despre ce e vorba - aflu ca stiu ei mai bine care e "spilul" cu zambitul in urma unui studiu "la misto", ca pot castiga sume modice daca devin clientul lor pe cine ce stie ce sume - dar mascheaza ideea cea mai urata - imprumutul cu dobanzi mari. Nici o vorba despre avantajele la returnare, despre nivelul ratei, totul e o gluma si un ras - caci asta sugereaza reclama - pana la semnarea contractului, cand incep ratele mari si treaba devine serioasa - asa cum sugereaza realitatea si nu reclama - deci vor ei ca noi, target-ul, sa radem si sa zambim la tombole cum tace muta la p***.  Adica frecvent, implicat si naiv. Parca scopul reclamei e dezinhibarea prostilor, amortirea simturilor. Chiar daca vor sa vanda un produs, treaba asta cu zambete largi ale celor care devin de nevoie datori promoveaza o imagine distorzionata a realitatii. Promovarea prin distorsiune nu e reclama, e propaganda. Transpusa  ca reclama pentru o motocositoare - atitudinea acestui spot ar fi asa - in video, distractie mare la tuns iarba, hohote de ras si placerea euforica a confortului de a impinge masinaria iar in realitate, dupa ce o cumperi - un fel de drujba huruitoare cu care iti faci treaba cat sa nu te napadeasca buruienile dar iti toaca si nervii, nu doar verdeata de pe miriste si nici nu mai ai idee cum sa mai gestionezi costurile de intretinere. O fi creditul "un respiro" la un moment dat, dar nu este sursa de zambet autentic, asa cum pretind ei. Ciocolata, cafeaua, o masina buna, un serviciu de calitate da, sunt motive de zambet, dar o dobanda mare? Dezechilibrul intre prezentare si realitate e mare, pentru multi. Realizatorii au incurcat mesajele. Realizatorii reclamei chiar nu stiu ce se intampla cand clientul percepe diferenta dintre promisiune si realitate in raport cu brandul?

- pentru ca daca tot au sesizat ei problema cu brand-awareness-ul gresit - si anume ca lumea ii asociaza cu un cabinet stomatologic - n-au fost in stare sa duca aceasta gaselnita pana la capat  si sa o faca limpede si amuzanta. De exemplu, sa foloseasca un dentist care vorbeste de aceasta firma blablaDent. Daca era chiar necesar umorul pentru obtinerea unui credit nebancar, puteau sa foloseasca confuzia intentionata a universurilor de discurs -un dentist vorbeste de firma cu nume asemanator, in termenii lui dar tintind ideea de credit - exploatand si cadrul in raport cu discursul si dand si un fir coerent povestii- sau cine stie ce alte solutii existau care sa exploateze acesta semi-asemanare fonetica. Autorii aleg un  drum lung, fad, in care parca n-au avut curajul sa limpezeasca mesajul. Folosesc un om in halat - dar nu e dentist - adica parte a confuziei pe care o au drept pretext al reclamei - asta pentru a sugera "aiureala" atmosferei din firma, invoca ideea de cabinet prin interioarele albe dar pun un asa zis corporatist ce isi joaca rolul fals pentru a-mi clarifica, ca un frate mai mare si mai intelept, ca e altfel de cum cred, ca e cu castiguri, ca e ca la loto dar NU ca la dentist, adica nu ramai cu gura cascata! Pare sa fie o antiteza intre el - reprezentantul firmei, limpede, coerent, preocupat, nervos cand e intrerupt de intrebarile clientilor(!) si gloata ignoranta reprezentata de vreo sase personaje nauce, studiati haotic de un personaj cam sarit, angajat chiar de firma sa faca "la misto" un studiu despre clienti -aceasta antiteza, studierea clientului, atitudinea superioara in raport cu oamenii obisnuiti - noi stim ce provoaca zambete, cobaii nu! - versus degringolada mentala a populatiei tinta ma face sa ma intreb cum e firma in lumea reala, ce fel de antiteze mai gaseste?

De fapt aceasta reclama la care au contribuit prost  Roxana Panaitescu (Senior Copywriter), Catalin Baciu (Senior Art Director), Cristina Tupita (Junior Art Director), Valentin Suciu (Creative Partner), Cristina Lungu (Account Executive), Loredana Banica (Client Service Director) este inca un punct in lunga linie dreapta a productiilor romanesti de slaba calitate. 

Clisee: 
1) Telefonul care intrerupe un mesaj important - gen sitcom slab sau spectacol pe litoral Stela si Arsinel, o gluma prafuita, aici pe speed forward, fara context bine asezat.
2) Testimonialul cu diferite tipologii de personaje, gen tele-shopping - saltea si uscator de par, dar nu pentru a sustine produsul ci puse pentru a sustine ideea reclamei - confuzia de nume. Interesanta eroare de structura - o reclama care isi justifica existenta dar nu justifica produsul! 
3) "Noi aducem zambetul", slogan prezent in toate reclamele, de la cele pentru laxative presurizate la reclamele care vand par de rocoa tarcat salbatic si lampe cu frana.
4) "Cercetatorii britanici" care afla idei stupide - aici, ca lumea rade cand castiga 1500 de lei  in contextul in care au de rambursat un imprumut cu dobanzi mult mai mari.
5) Posibilitatea castigului la tombola - cu nuanta - poti juca la tombola daca iei un credit care, in final, posibil sa duca la cheltuieli mai mari decat suma eventual castigata la tombola. Ai deci sansa sa fi castigator de bonus sau nesansa de a ramane doar dator.

Cel putin 5 clisee in 2 minute si jumatate e sufocant, parca nesiguri pe mesajul si pe constructia reclamei, autorii au inghesuit cat mai multe cadre din mai multe tipuri de reclame doar, doar or viza un public mai larg. Aceasta incercare se simte si oboseste. 

Personaje - reprezentantul firmei - middle age, dat cu fond de ten etnic-masliniu, cu atitudine de comis voiajor cu posibilitati de avansare, genul de reprezentant firma imobiliare care a lucrat si un an in banca, imbracat in stilul middle class in corporatii, un soi de"varul" din nus' ce reclama dar cu un iz de Berceni. El este GLASUL FIRMEI, ASE-istul autosuficient care confunda citatia cu citatul. Vorbeste scurt, foloseste limbajul semnelor ca un predicator pocait, isi arata competenta prin gesturi scurte - aprinde TV-ul stand cu spatele, are niste bass adaugat in voce dar ii lipsesc argumentele pentru care ar fi credibil. Pompeaza "statementuri", dar nu argumenteaza prin nimic. Ce sa mai, omul de succes tipic pentru zona Rahova. Nu convinge si nu inspira si nici fata de duhovnic nu are. E personajul care ilustreaza baiatul cu care aranjezi de un loc de parcare, si surpriza...te jmechereste cu ceva. Genul de functionaras care nu poate da un raspuns clientului, asteapta "ordin de sus" si te cheama a doua zi "pentru detalii" - eventual iti zice daca "mai ai alte intrebari cu care te poate ajuta" - desi cu raspunsurile, nu cu intrebarile, ar trebui sa ajute... Asa fad, genul de comerciant de filtre de aspiratoare, functionarasul, la min 1:12 vorbeste in numele companiei, pe o muzica grandioasa - in contrast cu fata lui de descurcaret- valutist "de lire si silingi", si fix in momentul in care te astepti sa intre pe geam Spartacus sau Robin Hood pentru a-l pune la pamant, atunci cand tuba si trompeta trec in gama majora... ... ... soc moale! -  intra fad in cadrul ce parca vrea sa panorameze - o caricatura a unui stomatolog caruia i-ar trebui un dermatolog pentru problema cu calvitia.  Desigur relatarea mea ironica e mai funny decat aceasta parte de reclama, reclama care racleaza o gama prea larga de sentimente - de la incredere si compasiune la zambetul linistitor fara motiv, de la grandios la cratita si de la serios la glumite care parca plutesc dar nu ies. Nu are nici calitatea jalnica a unui pasaj dintr-un sitcom sau film romanesc sau reality show local, nici nu starneste empatia casnicelor gospodine, nici nu baga craci "sa placa la barbatz" decat pentru o zecime de secunda. Reclama parca e facuta sa placa patronului, al evaluatorului sau cui are drept de interventie si de veto asupra productiei....atmosfera corporatista saracacioasa, glume fade, treceri intre diferite stari- ca in drumul de la lift la sala de sendinte corporate - imita parca vizunea unei fete de la tara despre cum trebuie sa fie un spot "de oameni de corporatie". Nivelul reclamei in prima jumatate este de tele-shopping, reclama pare realizata de cineva care a invatat imagine, scenariu, flow, etc de la sitcomurile de pe Prima. 

Cheia primei parti - Omul masliniu din firma care STIE/"SE STIE" versus tipologiiile de "lame-aturi" de pe strada - hipsterul care rabda pana la salariul "next forthcoming" dar nu prea cere imprumut, tractoristul care vinde el o bucsa, "o ceva" si se descurca cu ce mai are pe la tara, gospodina care se bazeaza pe barba'su, dar, afectata, e sigura pe confuzia ei, baiatul de cartier care invarte ceva "cu tovarasii"- dar nu cere imprumut dar stoarce cuvinte sa isi argumenteze confuzia - personaje tipice carora nici o firma cu activitate financiara nu le va da bani pentru ca nu au profilul necesar, fac o antiteza falsa. 

Pana aici, o lunga introducere video in care aflam ca firma nu are treaba cu dintii. O vinde moto-stivuitoare, carlige pentru Romanichthys valsanicola, erclani fixatori pentru etuderze. La minutul 1:00, uitandu-se de sus, tras intr-un low angle ponderat, care, pe bune, nu sugereaza nici putere nici dominanta, aramiul enumera posibile "denturi" - yolodent, bossdent - sonoritari manelistice - iar la sfarsit, in loc sa termine cu rima naturala pentru yolodent si bossdent- sculament - termina cu "evident". Rime bune la nimic. Poate se apuca aia targetati sa fie atenti la / sau sa memoreze enumerarea rimata sau sa-si faca rime paralele in cap cat sa li se bruieze memoria temporara si asa putina, ca s-a terminat cu brand-awareness proctodent "coproratist". 

Pana la minutul 1:20 n-am aflat cu ce se ocupa firma, nici nu m-am identificat cu hipsterul confuz, nici cu soferul de autobuz cu glume incomplete de autobaza si priviri fixe ca orarul ideal al RATB-ului, nici cu gospodina afectata si nici cu baiatul de cartier, mimat prost, care da ochii peste cap in ideea de a scoate dracu' un cuvant din memorie.... daca nu retine "implant" nu retine nici numele firmei. 

Apoi reclama continua cu stomatologul care are nevoie de dermatolog specializat in calvitie, cu un comportament usor nevrotic, angajat de firma sa studieze motivele de  fericire a altor personaje reprezentative! Altele! El le spune oamenilor diferite poante usoare, astia, noile personaje - mai nimic. Apoi, brusc, cercetatorul, stomatologul, sau specialistul in iaurt - ca toti poarta halat -  incepe sa lucreze pentru Loteria Nationala in varianta "mini" -si le zice astora ca au castigat 15 milioane vechi. Astia bucurooosi, veeeseeeli - apoi concluzia - mare bucurie cand castigi premii in bani dar esti si dator la cel ce te premiaza in urma unei loterii. Hmm, ok. Deci, biletele se pot juca de luni pana duminica, la orice agentie loto?  

Ultimul cadru - in receptia unei clinici stomatologice - reprezentantul firmei zice iar sa joc pentru ca pot castiga SAU NU 1500 lei, dar partea nasoala este ca iti vine acasa sa-ti faca ceva la zambet. O spune el!  Apoi iar glumita cu mesajul intrerupt de telefon, iar masliniul usor iritat, iar zambeste fals si superior - pai sa joace el la ce face reclama, sa castige el 1500, sa-i devina zambetul mai natural. Dar nu e gata! Inca un mesaj, altullll - 9 din 10 dintre cei care folosesc acest produs, aceasta pasta de dinti, zambesc - structura ce imita vag sloganul la creme, sampoane si alte cele "care te curata". Pai tot asta ofera si Colgate si yolodent si bossdent. Apoi concluzia - providentistii(?! wtf) - adica gama datornicilor sau a angajatilor firmei?  - acesti "providentisti" - despre care nu stiu cine sunt si ce fac, sau daca sunt credibili -  repeta ce recomada si vanzatorii de saltele si stiristele si psihologii, recte "Baga zambet ca face bine", asa ca, in aceasta dilutie a credibililitatii sursei mesajului, prefer sa raman rece la indemnul acestei secte(?!) care se autointituleaza Providentiala, caci cine stie cine or fi acesti "proctodentisti" despre care nu a auzit nimeni - nici gospodina, nici baiatul de cartier si culmea! nici hipstereala!!! Un concept prost. Si daca iau in seama mesajul - acela ca proctodentistii imi recomanda mai mult zambet - atunci o fac! si dau pe HBO Comedy decat sa ascult oferta lor inexistenta!

Imaginea reclamei este sec-corporate, filmata fara intentie cinematografica si cu post procesare minima,  cu aer romanesc din primele secvente, atmosfera ce nu se potriveste cu muzica de orchestra grandioasa, cum nici premiul pentru biletele jucate - 1500 de lei nu e pe masura grandorii muzicii. E o autoironie trista, asa cum ai filma un cadru in care pe muzica grandioasa, din departare se apropie o trotineta, iar subiectul este sedinta de consiliu privind soarta spatiilor verzi de langa blocuri. Tempoul imaginilor si al discursului se apropie de cel al reclamei la Corega. Punctul cheie - "daca tot suntem confundati cu dentistii, hai sa-i facem pe romani sa zambeasca, adica le dam zambetul pe care il promit si stomatologii si chiar mai mult" - pare mai mult o campanie de Facebook  a unei firme tip loto, cu castiguri (sau NU) de pana la 1500 de lei. Apoi spun ca firma s-a pregatit temenic - si apare acel specialist in lactate, degustatorul de iaurt - o caricatura. Ca s-au pregatit temenic apeland la o caricatura care foloseste zambometrul - un carton gradat- e o autoironie care submineaza increderea. Oare la fel de lejer, de lax,  vor masura si dobanda? Muzica de pantera roz din a doua parte, ce insoteste ilustrarea "testului stiintific", este un jazz usor, care insoteste cadrele urate cu acest "iaurt-ar" si transmite mai mult ideea de incordare, de panda pe la colturi, de mers pe varfuri, nu de zambet. E genul de muzica ce te face sa ridici dintr-o spranceana. Slab regizor de sunet, groaznice cadre, de student la postliceala de film. Ciudat este si cadrul in care se face cercetarea - o camera care inspira mai mult un vagon de tren, din acela de clasa a 2-a, cu geamuri rabatabile pana la jumatate. De ce? sau pur si simplu nu a contat - publicul inghite orice?

Desi incearca pe alocuri sa imite structura unei reclame clasice la pasta de dinti - reclama mizand pe aceasta tema - autorii n-au reusit sa o faca nici clar, nici vizibil, nici savuros, dar nici n-au evitat-o. E doar sugerata, un "back and forth" parca prea nesigur: ba aiureala zambetelor cu cercetatori ciudati, ba figura nereusit paternalista a masliniului, care nu intervine ca un povestitor sau ca un supra-personaj omniscient, ci ca un graur nesatul la punga cu seminte aflate probabil in cadrul camerei video, intervine mereu avid de dorinta de a tine lectii non-sens, de a promite ca-mi vine acasa fara sa-l invit. 

Si dupa toate autoironiile lor, dupa luungul display de anti-talent creativ, ma intreb daca toate glumitele astea ieftine corespund cu ideea de firma care lucreaza cu banii si cum or sa contrasteze hlizelile astea cu momentul in care firma va cere banii de la clienti...ce zambet amar va fi atunci si  ce defidelizare va iesi din contrastul intre zambet si portofel!!! Reclama pare sa se adreseze unora care nu prea au nevoie urgenta de bani, din moment ce nici nu sunt informati de cine le-ar putea oferi bani, din moment ce au timp si chef de studii zambometrice...ma intreb ce face  aceasta firma, in baza vizionarii reclamei si daca are legatura cu banii, care-i faza de lucreaza cu dentisti ciudati si de ce ii suna pentru informatii doar oameni aflati in eroare? 

O reclama cu glumite  ce se incapataneaza sa imi spuna despre problemele de branding ale unei firme si care, in schimbul timpului acordat lor, imi ofera nimic, maxim imagini din cartier, personaje fade si posibilitatea de a castiga putin, cu probabilitate mica, daca joc la cine stie ce chestie care implica si datorii. O ironie slaba dupa reclamele pentru produse de dinti, mixata cu imagini corporate locale si telefoane aiurea care intrerup dar si ilustreaza expunerea problemei lor de branding de care mie nu-mi pasa. 
O reclama care argumenteaza faptul ca firma este putin cunoscuta, obscura in mintea potentialilor clienti! 

Daca reclama face legatura intre nevoia unui om sau ii aduce in planul constiintei o nevoie- de distractie, de un serviciu, de un produs si prezinta - reclama - solutia unei firme pentru acea nevoie, atunci reclama asta e un esec. Daca reclama este legatura intre nevoie si solutie ce prin mijloacele de exprimare folosite coerent devine mai solida, atunci aceasta productie si-a ratat scopul. Daca scopul este doar de brand-awareness, atunci de ce n-as alege yoledent decat proctodent, in fond yolodent nu are o atitudine aiurit-glumeata pe banii mei, pe timpul meu. 

O reclama ieftina, cu minim de investitie in creatie si imagine - care vrea ca eu sa fiu ingaduitor si sa o privesc, oare o transpunere a atitudinii firmei fara de clienti? Daca ma respecta putin sau prea putin oferindu-mi material promotional prost, oare nu asa fac si cand investesc in serviciile oferite,  daca in relatia video cu mine au investit slab sau au ales producatori gresiti, oare nu asa o vor face si in viata reala? 

O astfel de atitudine - merge orice moloz video - distruge piata, scade standardele si invata antreprenorii cu productii ieftine, care vor reflecta produse proaste, o spirala care la final se intoarce impotriva creativilor seriosi.
Pe net sunt multe reactii negative la adresa acestei reclame, dar si reactii de apreciere: "Foarte tare!, Morrr geniala reclama =))))))))" Oare de ce acesti oameni se entuziasmeaza la moloz cand aveau ocazia sa li se serveasca ceva de calitate? Cred ca nu-i doar chestie de gust...

Cateva exemple de reclame din acelasi domeniu, reusite chiar daca sunt despre dezgustatorul si sterilul mediu  bancar, in diferite stiluri, nu foarte scumpe, cu mesaj! De ce? Pentru ca realizatorii au avut standarde, sunt profesionisti, pentru ca si-au respectat publicul si si-au inteles meseria. 

https://www.youtube.com/watch?v=N35NNDvmxHE

https://www.youtube.com/watch?v=GBaHPND2QJg

https://www.youtube.com/watch?v=dfoJoy-c8H4

https://www.youtube.com/watch?v=dvhi8MXNfgk

https://www.youtube.com/watch?v=50LtguDQnp8

0 comments:

Trimiteți un comentariu