TBC cu miros de mir - minuni comentate

Read more




Mărturie din România despre o minune recentă a Maicii Domnului „Pantanassa” - suna titlul unei postari pe net cu MII de likeuri si share-uri pe facebook de pe siteul 

Povestea este despre o femeie care a fost vindecata de cancer de san de icoana facatoare de minuni. Si articolul incepe asa: "Noi, robii lui Dumnezeu, Mircea-Nicolae şi Daniela-Monica, mărturisim spre cinstirea Maicii Domnului Pantanassa faptul că cele relatate mai jos sunt întocmai cu realitatea. Monica: Dorim să vă împărtăşim cu bucurie minunea pe care Maica Domnului Pantanassa a făcut-o asupra casei noastre, prin ştergerea definitivă a unui diagnostic de cancer la sân.  
„Consider că avem de-a face cu un cancer de gradul II, însă cu noroc poate fi doar de gradul I”- dr. prof. chirurg oncolog, afirmaţie făcută cu ocazia vizitei medicale dinaintea operaţiei în cadrul unei clinici din Bucureşti, septembrie 2013." 

Pe scurt - o femeie are ceva la un san si 3 sau mai multi medici care o consulta pun diagnosticul de cancer. Femeia primeste niste meterial textil tinut intr-o racla, o copie a unei icoane facatoare de minuni si crede ca sfantul Nicolae se roaga alaturi de ea.

Zice femeiea: "Putem spune că în toată această perioadă - pana la diagnosticul final -  nu ne îngrijoram prea mult, fiind foarte siguri că nu ni se poate întâmpla nimic rău, mai ales că purtam în permanenţă cu noi icoana Pantanassa, vindecătoarea de cancer, spre care aveam mare evlavie.[...]Nu puteam lăsa neobservată atitudinea rezervată a medicului specialist, profesor doctor in Bucuresti, hotărându-mă să-i cer deschis părerea, având în vedere că operase de cancer peste 8000 de femei. Ei bine, răspunsul nu a întârziat şi a fost unul care m-a zguduit. Privind în jos şi cu un oftat adânc mi-a spus că sunt riscuri mari să fie un caz de cancer, însă există o speranţă şi se poate exprima mai clar dacă are la dispoziţie şi o mamografie detaliată pentru analiza nodulului cu pricina. Ieşind din clinică plângând, am avut nevoie de cinci minute pentru a mă reculege înainte de a-l suna pe soţul meu. [...] Împreună cu părintele Chiril şi cu monahul Daniil, un alt monah român din obştea de la Vatoped, am mers la Gheronda Efrem pentru a-i împărtăşi cele întâmplate şi a cere binecuvântare. Opinia dânsului a fost că trebuie să facem intervenţie chirurgicală rapidă şi să nu pierdem timpul. A mai spus că Monica trece printr-o încercare grea pe care o va depăşi cu bine. [...]Am plecat din Sfântul Munte cu trei brâuri pe care părintele Chiril le-a ţinut la incarcat 24 de ore în racla cu Sfântul Brâu al Maicii Domnului şi cu o sticluţă cu untdelemn de la icoana Maicii Domnului Pantanassa cu care Monica trebuia să-şi înfăşoare şi să-şi ungă zona bolnavă.[...]Am ajuns şi la această zi fatidică, 09.09.2013, cu emoţii şi încă speranţe că poate nu este nimic grav. Din păcate, la vizualizarea mamografiei şi a consultului fizic verdictul doctorului oncolog a fost ferm: „Consider că avem de-a face cu un cancer la sân de gradul II, însă cu noroc poate fi doar de gradul I”. Ni s-a sugerat să optam pentru intervenţie chirurgicală rapidă, cu extirpare de san, pentru a nu permite bolii să se extindă şi să luăm în calcul şi o intervenţie de reconstrucţie a sânului, deoarece probabilitatea ca în urma intervenţiei să-i fie extirpat sânul era de 50%. Depindea cât de mult au infestat ţesutul mamar acele celule cancerigene, iar acest lucru nu se putea confirma decât în momentul intervenţiei, când se vor preleva mostre de ţesut pentru analiză. La întrebarea dacă mai sunt măcar 1% şanse ca Monica să scape fără cancer, răspunsul doctorului a fost: – În toată viaţa mea profesională nu am văzut nici măcar un caz cu o finalizare diferită." Cu acest diagnostic lucrurile s-au lămurit definitiv. Din acel moment, cerul s-a prăbuşit asupra noastră şi nu mai rămânea decât să acceptăm situaţia. Aveam de-a face cu o situaţie nemaiîntâlnită până acum în viaţa noastră, în care scenariile viitoare erau fie intervenţia cu extirparea sânului, fie tratamentul cu citostatice, fie poate chiar eşecul tratamentului. Continuam amândoi să mergem la serviciu cu sufletele zdrobite. Orice întâlnire acasă împreună cu copiii era o explozie de amărăciune şi plâns. Copiii parcă au simţit suferinţa noastră şi se trezeau plângând şi strigând în miezul nopţii: Mami, Mami! Monica: În tot acest timp am purtat permanent la sân brâul primit de la Vatoped şi mă ungeam chiar de 3-4 ori pe zi cu untdelemnul de la candela Pantanassei... La ora 4 dimineaţa, atât eu, cât şi soţul ne-am trezit instantaneu şi am observat că dintre cele 6 candele cu ceară numai una ardea, în mod bizar, cu o flacără mai mare. Era candela de la icoana Sfântului Nicolae, patronul casei noastre! O candelă de genul acela arde în mod normal în medie cam două ore. Ei bine, trecuseră aproape cinci ore de când o aprinsesem şi candela de aluminiu nu s-a stins. Ceva ne spunea că Maica Domnului Pantanassa şi Sfântul Nicolae sunt cu noi. Ne-am închinat şi ne-am culcat îmbrăţişaţi, cu gândul la intervenţia din ziua următoare."
Apoi povestea continua asa: 
"dupa operatie, mă ridic degrabă şi aştept informaţiile de la medic .  Doctorul zice:– Soţia este bine, să ştiţi: nu are cancer, a dispărut orice urmă! Când am auzit, să cad din picioare. - Cum nu are cancer? Ce s-a întâmplat? Nu înţeleg! Doctorul răspunde: A fost prelevat în timpul operaţiei o mostră de ţesut şi transmis de urgenţă - asa cum e normal si prevazut de lege (n.r.) - cu un echipaj mobil către laboratorul de oncologie de la Fundeni, care în 30 de minute a analizat şi a emis un buletin care atestă că nu este urmă de cancer. Buletinul final de analiză histopatologic de la Fundeni concluziona: „Granulom TBC sânul drept”."
Apoi credinciosii zic: 
"Maica Domnului Pantanassa a vindecat-o! Acum începem să ne documentăm în privinţa TBC-ului la sân. Si medicul de familie a rămas fără cuvinte. Ne sugerează să mergem la fiziolog pentru tratamentul cu tubercitostatice, însă se izbeşte de decizia noastră categorică: Nu, nu facem nimic! Chiar dacă sânul rămâne cu semne în urma operaţiei chirurgicale, credem că acestea sunt de fapt o binecuvântare şi reprezintă intervenţia însăşi a Maicii Domnului Pantanassa. "

- Din intreg articolul, unde sunt redate si pasaje ale buletinelor de analiza, un student la medicina interesat de carte ar trebui sa aiba suspiciunea ca nu e vorba de cancer, si daca nu-l duce mintea la TBC, macar la un abces piogenic tot ar trebui sa se gandeasca. Si totusi nici medicul de familie si nici specialistii oncologi nu s-au gandit la asta, desi in mod normal , daca eram profesor i-as fi picat  examenul de oncologie din studentie pe cei care nu  stiau acest diagnostic diferential. Dar iata ca Maica Domnului, in opinia acestor credinciosi, a facut minunea ca aceasta femeie sa incapa pe mana a 3 sau 4 sarlatani cu parafa de medic si a primit mii de likeuri pentru asta. 
- Femeia s-a ales cu sanul mutilat inutil, a trecut prin traume inutile, toate evitabile daca dadea de un medic care sa fi citit la minim un manual de oncologie si cu toate astea crede ca au aparat-o sfintii de cancerul pe care nu-l avea. 
- A cazut prada unui profesor necitit care oricum opereaza de cancer si daca e un nodul de grasime, nu iarta si inseala orice potential client, iar femeia crede ca drumul spre mutilarea inutila a fost pazit si luminat de sf Nicolae, care nu a facut nimic sa opreasca incompetenta medicilor si nici nu a dus-o la unul onest. 
- Acea familie crede ca icoana a facut minunea de a schimba diagnosticul desi diagnosticul era altul inca de la inceput. Intr-un mod pervers, privind retroactiv, parca ii convine cumva, asa, mistic, ca a intrat si cancerul in discutie. Se pare ca sunt oameni care cauta tragedia si rezolvarea mistica - asa cum chiar ei afirma - „Maica Domnului Pantanassa, promit că-ţi voi face o copie a icoanei tale făcătoare de minuni dacă binevoieşti să o vindeci pe Monica în chip miraculos”. Cuvintele „în chip miraculos” l-au făcut pe părintele Chiril să exclame zâmbind: Mircea, îndrăzneşti mult la Maica Domnului! Bucură-te şi dacă Monica se va face bine în urma unui tratament medicamentos.
– Părinte, i-am răspuns eu imediat, să fie în chip miraculos, pentru că eu ştiu că la Maica Domnului totul este cu putinţă." - rezultatul, pe langa marsavia de a negocia "cu ceva la schimb" pozitivarea situatiei a fost ca nu s-a intamplat nici o ninune, nici o vindecare miraculoasa, ci doar o mutilare inutila, acesta a fost miracolul."

- Cand au aflat rezultatul cert - infectie si nu cancer - nu au vrut sa accepte ca tocmai sub lumina candelei au fost victima unui mal praxis facut cu mila domnului de catre medici cu frica lui dumnezeu, ci au zis ca sunt asa de speciali incat au parte de miracole. 
- Desi in literatura de specialitate se mentioneaza ca TBC la san e rar, trebuie spus ca e rar pentru ca se raporteaza ca interventie pentru cancer, altfel, in tara cu cei mai multi TBC-isti din Europa, nu e ceva de neglijat. 
- Pentru ca se simte aparata de Maica Domnului, cu TBC sau cu alta infectie, si refuzand sa inteleaga faptul ca aceste fiinte supraomenesti au lasat-o in mana multor incompetenti care au mutilat-o emotional si fizic - caci asa apara Domnul credinciosii, nu?, e posibil ca femeia sa sufere in continuare de TBC si prin atitudinea de a nu se trata de TBC caci e aparata de domnul, sa fie un focar de infectie pentru familia pe care o iubeste si cu care se roaga aprig, futandu-le sanatatea cu ochii la icoana si sa fie un focar de infectie pentru mine sau pentru tine, pentru ca i se fute' ei de sanatatea altora si de contagiozitatea TBC-ului,  a dracu' credincioasa, desi scrie ca s-a documentat despre TBC si ca il poate da si altora! si se declara crestina, satanista dracu'! si mii de alti crestini-satanisti i-au dat like pentru aceasta porcarie!   
- Daca medicul a suspectat TBC-ul sau infectia si a ales ca metoda de tratament mastectomia radicala - inseamna ca a ales o metoda in baza stiintei din anii '40 - '60, cand da, se facea asa ceva. Dar suntem in 2014!  Asa l-a calauzit Domnul care i-a dat posibilitatea sa aiba parafa. Lipsa suspiciunii pre-operative in baza datelor de laborator in asociere cu lactatia ma face sa cred ca doctorul isi dorea si acea operatie, pe langa cele 8000. 
- Singurii onesti, care si-au facut meseria corect, fara spagi, fara misticism au fost medicii de laborator care i-au dat vestea cea buna si care sunt tratati cu cea mai mare neincredere si cu un usor dispret in scrisoarea de credinta a acestora, ceea ce sugereaza iar nevoia de tragedie a acestor entitati, nevoia de suferinta.
Mii de oameni au consfintit ca e minune, nici unul nu a observat ca de fapt e pedeapsa - a dat de medici necalificati dar oficial, mari profesori, si-a torturat familia si copii, s-a mutilat din prostia celor scosi in cale "in urma rugaciunii", a dat bani aiurea la chirurgi, a crezut ca e buricul pamantului incat mai multi sfinti si maica domnului sa ii dea ei semne palpabile si considera, culmea blasfemiei, ca cictricea din urma malpraxisului reprezintă "intervenţia însăşi a Maicii Domnului Pantanassa". Am auzit-o si p-asta, Maica Domnului, o chirurga proasta si mutilanta! 

Nimeni din acei mii de oameni care au apreciat acest lucru nu a apreciat comentariul meu: raspunsul real la rugaciuni ar fi fost ca macar unul dintre medicii curanti sa isi faca meseria onest si sa previna mutilarea. din pacate nimeni nu a apreciat mesajul meu echilibrat, normal ba chiar le-a si sarit tamaia unora. L-am sters. 

Ma cutremura si ma inspaimanta psihoza in masa de falsificare a normalui, de cum sunt dispusi romanii sa declare ca minune o eroare medicala, sa vada ajutor acolo unde el lipseste, sa dea like povestii unei femei care cauta tragedia si nu vede ce i-au facut semenii medici bugetari, cum sunt gata sa orbeasca in fetisuri pentru fiinte magice, cu pretul de a ii intrista pe toti in jur. Pacat ca minunea a ajuns sa insemne "infirmarea unui diagnostic gresit care oricum a dus la traume psiho-fizice ireparabile".

Aceeasi crestini insa spumegau ca dracii fierti in zeama de busuioc la spusele cuiva ca adevarata minune - in sensul de bucurie a vietii- este acea chimie care se intampla daca se indragosteste de tine o fata frumoasa si desteapta, indiferent daca esti barbat sau femeie :))), atunci cand iti revii in doua zile dintr-o raceala, atunci cand esti sanatos si ferit de boli, daca primesti un comentariu de la careva care nu e analfabet functional, daca ai 2 -3 prieteni simpli si sinceri, daca nu esti sclavul turmei sau al cutumelor, daca traiesti intr-un mediu civilizat, daca ai bani facuti din ce iti place, daca ai o minte senina care se reflecta in ceea ce faci, daca iti place sa-ti folosesti creerii si muschii, daca intelegi ce-i cu tine si ai modestia sa nu crezi ca esti varfu' pulii - chiar si la credinta  si sa intelegi ca ce spune boca despre necesitatea suferintei  este fals si tine de o strategie de marketing calugareasca. Despre ce sa vorbeasca? despre telescopul Hubble, despre eficienta mulgatoarelor electrice? despre gagici?

TBC-istei ii reamintesc ca a fi credincios inseamna a trai demn, corect, pasionat si pasionant si senin cu tine si cu ceilalti, in incercarea soldata cu rezultate de a-ti desavarsi fiinta prin ceea ce faci, de la mic la mare (si mai putin prin rugaciune, caci a cere asa...moca e putin) astfel incat omul ca Imago Dei sa aiba sens (si deci multumirea fata de zei este implicita fara sa mai fie nevoie de ore de rugaciune) - acestea inseamna credinta, spiritualitate. A urma modele de performanta, de desavarsire (dar nu in genul calugaresc, lenes), a urma exemple de seninatate, de liniste si echilibru inseamna respect fata de zei.  A vedea si a aprecia frumusetea lucrurilor si a evenimentelor mici sau mari sau complexe inseamna o parte din spirit,  a mentine un echilibru tot intr-acolo bate, a nu fi patetic sau credincios la schimb, a tine mintea si spiritul viu - la fel. Daca la sfarsit o potentiala divinitate apreciaza acestea, atunci asa sa fie - ai atins perfectiunea, ai fost bun in fata zeilor fara indoctrinari si fetisuri si semnificatii arbitrare aflate la mana a treia... caci daca ar tacea gura popilor si a enoriasilor si a guruizilor si a arsenicilor bocanitori, oare care ar mai fi vocea zeilor? Cautarea tragediei, a telenovelei, a tristetii ca "dus al crucii" si a rezolvarii miraculoase dupa ce nesimtirea si fetisismul (non sexual pt habotnice d-astea) au tronat liber -  e satanism curat. 

Exista si varianta interpretarii in care cineva poate zice ca femeia a fost intarita de zei sa raman credincioasa si dupa ce a trecut prin nepriceperea oamenilor - insa atunci zeii nu au intervenit pentru sanatatea ei cum afirma ea, au ramas muti la suferinta ei, au supus-o unei incercari aiurea desi puteau sa ii dea puterea sa studieze ca lumea si analitic scrierile dogmatice in loc sa faca fata unei excizii inutile, si culmea nici nu i-au dat mintea sa aiba grija sa nu fie focar de infectie pentru copiii ei iar la final femeia a prins si un usor dispret pentru singurii medici onesti cu ea - medicii de la laboratorul de histologie - toate acestea contrazicand dogma si cutumele religiei acelei femei ceea ce inseamna si orbirea mintii, adica o jignire adusa zeilor dupa chipul careia pretinde si crede ca e facuta si persoana care interpreteaza asa si cine pune botu' la istorisirea asta mocirloasa a unei tragedii emotionale gestionata incredibil de prost...

Iarta-ma Doamne, dar iti spun sincer, ca un prieten, dupa cat inteleg,  nu ca un fariseu:  daca si avizii astia de tragedii sunt dupa chipul si asemanarea Ta, ai avut, asa cum zice vorba din batrani -ortodocsi si ei -  p*** /gena proasta cu astia si le mai si dai si tupeul sa se exprime aiurea. Asta-i viata reala sau joc pe calculator fara miza? si iti spun asta vazand si oamenii minunati pe care i-ai facut si ratatii sulfurosi si raportul dintre aceste categorii. 

scuze pt cuvantul "p***" dar popii mi-au zis  ca stefan cel mare, constantin si altii sunt sfinti dupa ce au descapatanat mii de oameni cu familie si copii, dupa ce au pus biruri pentru buna lor distractie desantata si dupa ce duminica de duminica se roaga oamenii pentru prosperitatea lui Dan caruia chiar ii merge din plin in tara cea mai saraca din EU, n-oi fi eu mai rau pentru un cuvant  care denota totusi parte a creatiei tale ...

5 comments:

Anonim spunea...

Articolul surprinde un fenomen simptomatic pentru societatea actuala... habotnicia, inadecvata intelegere a credintei, a "minunilor"... Cand lipsa de profesionalism a unora se intalneste cu lipsa de educatie a altora... efectele sunt devastatoare... Nu mai insist, articolul prezinta exemplar acest fapt, mult mai bine decat as putea-o face eu... Remarc, insa, printre altele, o relevanta explicatie a ceea ce ar trebui sa insemne raportarea la spiritualitate si cred ca merita sa fie tinuta minte: "...a fi credincios inseamna a trai demn, corect, pasionat si pasionant si senin cu tine si cu ceilalti, in incercarea soldata cu rezultate de a-ti desavarsi fiinta prin ceea ce faci, de la mic la mare (si mai putin prin rugaciune, caci a cere asa...moca e putin) astfel incat omul ca Imago Dei sa aiba sens (si deci multumirea fata de zei este implicita fara sa mai fie nevoie de ore de rugaciune) - acestea inseamna credinta, spiritualitate. A urma modele de performanta, de desavarsire (dar nu in genul calugaresc, lenes), a urma exemple de seninatate, de liniste si echilibru inseamna respect fata de zei. A vedea si a aprecia frumusetea lucrurilor si a evenimentelor mici sau mari sau complexe inseamna o parte din spirit, a mentine un echilibru tot intr-acolo bate, a nu fi patetic sau credincios la schimb, a tine mintea si spiritul viu - la fel. Daca la sfarsit o potentiala divinitate apreciaza acestea, atunci asa sa fie - ai atins perfectiunea, ai fost bun in fata zeilor fara indoctrinari si fetisuri si semnificatii arbitrare aflate la mana a treia"... De asemenea, si finalul mi se pare remarcabil si cred ca si lui Dumnezeu ii place...

mateius vasile spunea...

:)

victor-revnic spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
victor-revnic spunea...

www.victor-revnic.blogspot.ro

Anonim spunea...

Au trecut 4 ani de atunci și femeia este perfect sănătoasă, împreună cu cei 3 copii ai săi pentru că între timp a mai venit un copil in familia lor. Toate analizele ulterioare au confirmat lipsa oricărui TBC. Deh, Hristos a venit între noi și tot nu l-au crezut deci ce ne mai mira un astfel de articol?

Trimiteți un comentariu